S-a lasat iar intunericul peste lenjeria portocalie care ma duce cu gandul la copilarie… e timpul sa ma pierd iar intre el si patul moale, intr-o imbratisare plina de resemnare si tacere. Nu mai percep culori, sunete… sau nu mai vreau sa o fac. Gesturi dulci-amarui, pe care oricine din exterior le-ar invidia pentru pasiune, inclestare, caldura. Umbrele hainelor aruncate intr-o graba stangace si prefacuta deseneaza contururi ironice pe pereti. Nu mai suport sa tin ochii deschisi, prefer sa alunec incet in bratele lui lenese si sa uit… Da, sa-l uit pe cel care ma ravaseste, ma epuizeaza fizic si psihic, ma face sa ma pierd…

Deschid pentru o fractiune de secunda ochii si ii citesc satisfactia pe chip, stiu tot ce ii place, stiu cand sa ma avant si cand sa ma opresc, stiu sa il aduc in punctul in care tigara de dupa nu mai e suficienta… are nevoie de cel putin doua pentru a-si reveni. S-a aburit geamul, nu mai disting decat niste pete neregulate de lumina. Inchid din nou ochii…

…EL e atat de imprevizibil, ma surprinde, ma face sa rad, sa ma infurii, sa ma bucur de fiecare soapta, sarut, mangaiere, sa fiu tandra si peste o secunda pasionala, sa nu am nici o inhibitie sau regret…

Ma atinge timid, usor… vrea sa se ridice. Nu-mi vine sa cred cat de previzibil poate fi. Ii stiu fiecare miscare, stiu cand nu se mai poate controla, cand nu mai suporta multitudinea de senzatii. Vrea sa ma tina in brate, eu ma uit la ceas. E 2:45, inca e intuneric.

…ma simt in siguranta langa EL. Putem vorbi despre orice, fara sa interpretam sau sa judecam, fara sa cerem explicatii sau sa desprindem concluzii. Ne putem vedea peste doua zile sau peste doua saptamani: intensitatea intalnirilor noastre e aceeasi. Ma pot bucura de un masaj, de o sticla de vin intre doua lumanari, de un mic-dejun minutios pregatit, de o imbratisare calda la 3 dimineata, cand ma asteapta sa vin langa EL dupa o noapte petrecuta in club…

Imi aminteste ca maine dimineata trebuie sa ne trezim la 7:30. De ce imi spune acelasi lucru mereu?

…EL e acolo, eu sunt aici. Amandoi am suferit, EL nu mai poate sa sufere. Amandoi avem alte prioritati, eu nu mai vreau sa ma neglijez pentru a avea grija de altcineva. Odata ne-am intalnit prea devreme. Acum ne-am intalnit prea tarziu…

Imi spune cat de bine se simte langa mine. Ma prefac ca dorm…

…Nu stim cand ne vom mai intalni. Nu avem timp. Suntem prea obositi. EL vrea sa facem clatite, eu incerc sa fug de bucatarie. I don’t belong there. Imi spune ca va face EL si ma va servi in timp ce eu ma odihnesc dupa o zi lunga. Mergem prin ploaie si radem. E prea tarziu…

Trebuie sa cumpar lapte si faina pentru clatite. Ma cuprinde incet si ma mangaie pe par. Oftez somnoroasa. Imi multumeste in soapta ca exist si ca il fac fericit.

…imi face poze in timp ce ma intind lenesa pe canapea. Iese de sub dus. Stropii mici de apa se preling de pe mana lui ferma pe tampla mea…

Suna ceasul. Scoate niste zgomote ciudate si incearca sa ma sarute. E dimineata. Gata. E lumina. E timpul sa plece. Imi aleg o fusta si imi las camasa sa alunece incet pe pielea somnoroasa. Revin pe tocuri. Ma uit in agenda si imi planific ziua. Beau cafeaua privind cum alearga multumit prin ploaie. Rad cum se scufunda tot mai mult in amagire si nici macar nu-si da seama…

…Urmatoarea dimineata ma voi trezi singura. Cand vreau.