Ce faci cand simti ca viata intr-o capitala frematatoare te apasa? Ce ganduri iti trec prin cap cand vine Bush in orasul tau cu blocuri gri (excludem gandurile care implica obiecte contondente, oua, arme si alte mijloace atat de utile )? Cum reactionezi la vederea tuturor agitatilor care fac mizerie colorata in viata ta?

Cei cu bani si cu prea mult timp liber pleaca din tara. Se arunca pe plaje exotice si savureaza cocktail-uri, mancaruri de snobi si femei straine. Altii muncesc, ascunsi dupa monitoare si deadline-uri (ma numar printre “norocosi”). Mi-e sila de eforturile voastre de a acoperi realitatea acestui oras cu vopsea alba si flori. Realitatea de care eu ma lovesc in fiecare zi.

A inceput sa-mi placa vanzatoarea de la colt care se uita cu scarba la mine cand ii cer o paine, taximetristul care atunci cand ii comunic ca ma grabesc merge cu 30 km/h desi poate accelera linistit, vagabondul care ma trage de maneca in fiecare dimineata la metrou, muncitorul care ma fluiera in timp ce mie imi intra praful de pe santier in toate orificiile, casiera care are impresia ca am 14 ani (dezavantajul de a parea mult mai tanara decat esti) si ca nu stiu ce rest ar trebui sa primesc, vecina intruziva care imi stie programul mai bine decat il stiu eu…

De fapt, va iubesc pe toti. Pe toti cei care ma faceti sa ma infurii, sa mai scap cate o vorba dulce printre dintii inclestati, sa trantesc usi, sa ma incrunt. Macar voi sunteti sinceri, nu disimulati si nu va ascundeti defectele. Frumosii mei nebuni, va iubesc!