August Rush: “I believe in music the way some people believe in fairy tales.”

Wizard: “You know what music is? God’s little reminder that there’s something else besides us in this universe; harmonic connection between all living beings, everywhere, even the stars.”

August Rush: “The music is all around us, all you have to do is listen.”

Initial, am crezut ca e aceeasi poveste plina de clisee, despre aceleasi lucruri frumoase care se intampla doar in filme. Inceputul nu a fost deloc promitator din punctul meu de vedere, actiunea se derula mult prea lent si nu inova cu nimic. De ce nu am renuntat? Din simplul motiv ca sunt genul de persoana careia nu-i place sa lase ceva neterminat. Astept sfarsiturile cu aceeasi nerabdare cu care ma arunc in inceputuri.

Pentru aproximativ 2 ore, m-am bucurat de sunete, de muzica, cum nu am mai facut-o de mult timp. Coloana sonora este excelenta, gropitele si zambetul pustiului (Freddie Highmore, 16 ani – numeroase premii si nominalizari pentru acest rol), accentul irlandez si ochii albastri ai lui Jonathan Rhys Meyers sunt pur si simplu irezistibili. Pentru 2 ore, m-am rupt de lumea asta nebuna si m-am afundat in povestea lor, mi-am amintit ca trebuie sa ma bucur de lucruri simple, dar atat de importante.

Filmul nu e pentru oricine, multi ar putea fi dezamagiti sau plictisiti. Vizionati-l numai daca apreciati niste acorduri de chitara, cateva voci senzationale si o poveste ce transcede limitele posibilului pe care ne incapatanam sa-l acceptam in fiecare zi.

Ma opresc aici, vreau sa ma bucur de soundtrack-ul acestui film, sa-l savurez cu ochii inchisi si cu gandul departe. Music for my soul to remind me of sweet moments: